Fostul președinte comunist al Republicii Moldova și actualul președinte al României s-au înțeles să înfăptuiască unirea celor două state românești. Cel puțin așa reiese dintr-un mesaj semnat de Traian Băsescu acum șapte ani.
Potrivit Centrului Informației Publice de la Chișinău, incredibila înțelegere ar fi avut loc în cel mai mare oraș vinicol subteran din lume, cel de la Mileștii Mici (Republica Moldova), pe 21 ianuarie 2005.
„La un pahar de vin bun, cu muzică bună și cu sufletul deschis, am stabilit împreună cu Vladimir Voronin că vom lega viitorul țărilor noastre, la fel cum a fost legat trecutul nostru”, se arată într-un mesaj semnat de Traian Băsescu, care se mai păstrează în cartea de oaspeți din Galeriile subterane Mileștii Mici.

Sursa foto: Site-ul Primariei Chisinau

Guinness Book a amînat înregistrarea oficială a recordului mondial al Republicii Moldova (2,5 ani fără un Preşedinte ales) pînă la momentul cînd se va reuşi alegerea şefului statului.

Serghei Ciuricov, redactorul-şef al ziarului „Komsomoliskaia Pravda v Moldove”, publicaţie care a solicitat înregistrarea acestui record, a comunicat pentru TRIBUNA că, în răspunsul primit de redacţie, se menţionează că Guinnness Book înregistrează recordurile în momentul în care procesul este finisat deja.

„În cazul nostru, urmează să aşteptăm momentul alegerii Preşedintelui ca în Guinness Book să fie scris numărul concret de zile cît Moldova a fost fără Preşedinte”, a spus el.

Moldovenii s-au deprins cu «hai, davai» mai ceva decât râia cu mizeria. Rară conversaţie la moldoveni care să nu se încheie cu «hai, davai» sau cu «Poka…». «Hai, davai», mai telefonează-mi sau «hai, davai», mai treci pe la mine. Şi tot aşa, cu «hai, davai», la tot pasul. La fel şi cu «poka».

Aceşti paraziţi verbali şi-au făcut loc şi au intrat în vocabularul cotidian al moldoveanului mai mult decât «bună ziua» sau «noapte bună». Se creează impresia că gura omului vorbeşte, dar mintea nu realizează ce spune gura. Întrebaţi pe cineva dintre cei cu «hai, davai» sau cu «poka» şi veţi vedea că ei nici nu-şi dau seama de felul în care vorbesc. Toţi, sau aproape toţi, vor răspunde, mai în glumă - mai în serios, că aşa au auzit şi aşa zic şi ei. Şi «hai, davai» şi «poka» e un fel de rămas bun, de parcă am avea puţine formule de rămas bun în limba română.

OSB-ul este una dintre arhinumeroasele organizaţii de “studenţi basarabeni”, care formează cadre de nădejde pentru edificarea maldavnismului. Pe banii României, desigur. Patronul spiritual al OSB-ului este trădătorul Iurie Roşca, omul de pe lista cadrelor de încredere ale Moscovei de dinaintea căderii URSS. Roşca şi-a îndeplinit misiunea abjectă prin alierea cu Voronin şi apoi s-a dus direct la lada de gunoi a istoriei.

În ultimii ani, OSB-ul a practicat un militantism băsist de toată greaţa. Chiar şi în campania agramatei EBa s-a implicat foarte mult. A sesizat că acolo e ţâţă de muls şi a stors-o bine. Şefi ai OSB-ului au fost tot felul de dubioşi, probabil cei mai mulţi dintre ei colaboratori ai serviciilor secrete şi din RM şi din România şi din Ucraina. Acum e şef la ei un anume Ştefan Miron. Un viitor Roşca sau Filat.