Reprezentanți fără reprezentare

Evident, afirmația din titlu este una doar parțial adevărată, ca să nu spun că este una falsă. La fel de falsă sau parțial adevărată este și afirmația că basarabenii din București nu se implică în proteste și nu le văd rostul. Aceasta din urmă a fost făcută de cel de al doilea președinte al OSBB, Ș. Miron, într-un acces obișnuit de “reprezentativitate” al acestuia. Spun “obișnuit” pentru că nu este prima dată când un membru de frunte al organizației respective vorbește în numele tuturor basarabenilor (de toate vârstele, evident) din București sau din țară, fără a ține cont de banalitatea că în afara celor câteva zeci sau sute de membri ai organizației lor, mai ființează și alte câteva mii de persoane în numele cărora se exprimă aceștia și ale căror opinii sunt opuse față de cele ale liderilor respectivi de ONG-uri.

Gesturile de acest fel sunt cu atât mai deranjante, cu cât de ani buni, membrii unor structuri, dintre care cea amintită mai sus se remarcă de fiecare dată, sfidează etica, morala și bunul simț elementar, referindu-se în exprimările lor publice la persoane pe care nu îi reprezintă și de care nu sunt recunoscuți. E adevărat că ideea enunțată face parte dintr-o discuție mai lungă privind legitimitatea așa-zișilor “lideri” ai basarabenilor care nu există și care sunt doar liderii anumitor ONG-uri, dar trebuia să punctez aceste fapte oarecum ironice.

Contradicții și inconștiență în atitudinea liderilor asociațiilor basarabenilor

Revenind la protestele românilor din toată țara împotriva regimului Băsescu și a pedeliștilor, ca atare (UDMR-ul care e și el la guvernare, a fost rareori ținta mesajelor), trebuie să avem în vedere următoarele aspecte.

Liderii unor asociații de basarabeni (așa cum se cheamă ele în România și care sunt formate din studenți români moldoveni cu cetățenie moldovenească) adoptă un comportament anti-statutar, anti-românesc, anti-democratic, dezbinator și în fond, irațional, atunci când aceștia aleg să transmită mesaje anti-protestatari. Să argumentez de ce. Prin statutele asociațiilor respective sunt consfințite principii precum promovarea valorilor naționale românești, a democrației, dezvoltarea personală a membrilor și alte cele. Iar în zeci de orașe din întreaga țară, protestatarii scandează lozinci și luptă în felul lor pașnic și democratic anume pentru asemenea valori, împotriva dictaturii, a aroganței, a derapajului anti-democratic, a blocajului instituțional, a izolării puterii în raport cu populația, a utilizării resurselor statului în interes de partid și câte și mai câte, aflate în dezacord perfect cu statutele și idealurile asumate respectivelor asociații. Mai mult, manifestațiile poartă un caracter pașnic, sunt asumate de absolut toate categoriile sociale și pot fi apreciate ca fiind desfășurate în interes național. În mod ironic, simbolistica națională utilizată în cadrul protestelor este aceeași pe care o utilizează asociațiile respective la protestele lor anti-comuniste sau pe la manifestațiile iarăși, naționale.

Democrație internă precară și apolitism oportunist

Deficitul de democrație din cadrul acestor asociații este un alt aspect care îngrijorează, or în momentul în care toți cei câteva sute de membri “apolitici” se complac cu eticheta de oameni care în mod unanim se împotrivesc unor proteste antiguvernamentale de zeci de mii de cetățeni înseamnă că toți aceștia susțin partidul de la guvernare și președintele provenit din respectivul partid. Iar asta este chiar grav și înseamnă că tânăra generație de moldoveni care-și face studiile în România fie e inconștientă, fie e mult prea apatică pentru a reacționa la abuzul la care e supusă sistematic de către liderii de partide românești prin liderii de asociații. Și totuși, refuz să cred că cei care nu sunt auziți nici nu există. Simptomatice în acest sens sunt afirmațiile primului președinte al OSBB, V. Durnea, care se referă la protestatarii disperați care îngheață pe la proteste, cu sintagma “Lasă-i să latre, că au tot lătrat”, în perfectă consonanță cu șefii PDL care au numit protestatarii “viermi și ciumpalaci”. Ar fi mai demn, din punctul meu de vedere, ca toată conducerea OSBB să recunoască odată și pentru totdeauna că la fiecare scrutin și cu fiecare prilej vor susține candidații PDL precum au făcut-o în cazul Ebei, a lui E. Tomac și a lui T. Băsescu etc., fără a mai face circ de fiecare dată cu “apolitismul” lor ipotetic, dar asta e din nou, o discuție mai lungă în care rareori se implică cineva fără înjurături și flegme.

Efecte secundare antinaționale și antidemocratice ale naționalismului irațional

În ceea ce privește aspectul integrării moldovenilor în societatea românească, un alt principiu asumat de mai toate asociațiile basarabenești, discuțiile se învârt, de obicei, în jurul unor concepte precum sunt etnia, naționalitatea, cetățenia, istoria, valorile, Unirea, cultura și altele asemenea. Fără îndoială, etnia majorității cetățenilor moldoveni este cea română, la fel și naționalitatea, doar că cea din urmă este mai puțin asumată și mai contestată. În fapt, ambele concepte sunt greu de definit unanim, dar și mai greu de acceptat unanim. Bazându-ne pe conceptul de cetățenie, însă, avem mai multe șanse de a ajunge undeva. Aplicat la discuția despre recentele proteste antibăsesciene, consider că lipsa de implicare a moldovenilor cu cetățenie română, deci cei care “au devenit români”, dacă ne luăm după exprimările multora dintre norocoșii care au reușit să-și recapete un drept furat în 1940 de sovietici, este de înțeles. Premisele indiferenței lor “își trag obârșia” din mai multe surse.

Prima dintre acestea ține de faptul că aceștia pur și simplu habar nu au despre ceea ce se întâmplă în România, în general și în aceste zile în special. Ei sunt prea rupți de realitatea socială românească pentru a depune vreun efort pentru a o înțelege și a mai adopta și poziții în acest sens. Acești indivizi locuiesc în mare parte în afara României, nu se informează suficient din sursele media și în general pot fi catalogați drept cetățeni inactivi civic. Tinerii moldoveni cu cetățenie românească aflați în România care sunt puși la păstrare într-un soi de sere numite asociații ale basarabenilor, plimbați pe la evenimente culturale, politice, civice, de societate/glamour, basarabian party-uri, de mânuță cu alți tineri moldoveni aidoma lor. Ei nu sunt interesați de proteste pentru că pe ei oricum nu-i afectează cine e la guvernare și cum merg treburile în societatea din România. Ei duc o viață paralelă, izolându-se prin intermediul asociațiilor de tip seră și care stimulează “comunitizarea etnică” a lor, precum argumentam în articolele precedente. Conform lor, “îi bun și Băse”, mai ales că le dă cetățenii, burse (valorificate doar pe jumate, ce-i drept), se ia în gură cu rușii stimulându-le umflarea în pene etc.

Simularea integrării și stimularea segregării

Asta ne duce la cea mai interesantă categorie de moldoveni cu cetățenie, sunt cei care indiferent e locul lor de aflare, afirmă că sunt patrioți crunți, că sunt același neam și aceeași țară cu românii din statul român actual și că Unirea e scopul lor suprem. Ei bine, aceștia sunt de obicei cei mai înflăcărați probăsiști și anti-protestatari. Mai mult, aceștia nu pierd nici o ocazie de a-i ironiza pe românii cu (,) care vor să se unească doar pentru că aceștia se opun unui partid din România (PDL) și unui președinte care “dă multe cetățenii” (T. Băsescu). Și n-ar fi tragic dacă fenomenul acesta din urmă nu s-ar întâmpla cu majoritatea moldovenilor. Practic, vedem cum din România vine un curent masiv antiguvernare și antibăsescian, iar din RM și din partea moldovenilor aflați în România, un curent masiv probăsescian și proputere. Asta numesc eu masochism, segregare și efecte secundare mutante ale unui tratament dubios administrat de administrația Băsescu până acum. Astfel, în loc (,) ca moldovenii să se integreze organic, în virtutea unor ideologii, credințe și valori în viața socio-politică din țară, aceștia sunt obsedați de charisma liderului maxim, manifestându-se într-un mod aparent rațional, dar în fond egoist și care pe termen mediu și lung, duce la dezbinare. Imaginați-vă ce gânduri îi trece prin minte unui protestatar ajuns la culmea disperării, să zicem profesor într-o școală din Arad, când se gândește că niște români cu dublă cetățenie îl votează necondiționat pe un politician pentru care el, profesor cu salariul redus cu mult la sută, stă în ger și în stradă de o săptămână. Ce fel de Unire să mai vrea el cu românul de peste Prut care-l votează pe acel politician de dragul unor interese egoiste, meschine și deloc “naționale și patriotice”, precum pretinde el, românul de peste Prut, că ar fi?

Autor: Tudor Cojocariu

Sursa: Voxreport.unimedia.md