Ştim cu toţii că RM a moştenit de la fosta URSS un potenţial industrial important. Din cauza pierderii pieţelor de desfacere şi a tehnologiilor avansate, majoritatea întreprinderilor industriale au dat faliment. La aceasta s-a adăugat şi privatizarea nechibzuită, care n-a permis aducerea investitorilor strategici prin vinderea întreprinderilor la preţuri raţionale, ceea ce ar fi salvat potenţialul industrial, aşa cum s-a procedat în Ţările Baltice. Ne-am pomenit o ţară dezindustrializată, care încearcă să asigure venituri la Buget din Vamă, capital speculativ şi de pe spatele ţăranului

Totuşi, există şi exemple fericite, când coloşii industriali au supravieţuit. Unul dintre aceştia e „Moldovahidromaş” SA care, chiar dacă şi-a redus numărul de angajaţi aproape de două ori, a reuşit să găsească noi pieţe de desfacere şi să-şi asigure o activitate susţinută. Se părea că această întreprindere va putea contribui la relansarea industriei naţionale. Însă, în 2003, în fruntea „Moldovahidromaş” SA vine un nou director, Mihail Vlas. Împreună cu un grup de acţionari majoritari, noua conducere îşi supune întreaga activitate economică a întreprinderii propriilor interese. Acest lucru este realizat prin scheme frauduloase, care duc treptat, dar sigur, întreprinderea de râpă, lipsind Bugetul statului de sute de milioane de lei şi aducând prejudicii directe la 35 la sută dintre acţionarii minoritari, care au muncit cinstit, împreună cu familiile lor, la această uzină zeci de ani. Directorul Mihail Vlas şi-a constituit o echipă unită, în care rolul de bază îl joacă dnii Alună, Maslîghin, Şeitan, Zavtoni, Gumene, Sanduleac ş.a. Instrumentele şi metodele prin care se jefuieşte întreprinderea sunt clasice. Dovezile sunt pe faţă.

Volumul de producere a întreprinderii este de 70.000.000 de lei. Jumătate din cheltuielile de producere le alcătuiesc costurile pentru procurarea materiei prime. Aceste achiziţii, de regulă, se fac la preţuri majorate cu 100 şi mai multe procente faţă de cele de pe piaţă, iar tranzacţiile sunt efectuate prin intermediul firmelor create şi gestionate de acţionarii majoritari. Iată doar câteva dintre ele: „Pinta” SA, „Dafsan” SRL, „Dafsan Grup” SRL, „Filcore SRL”, „Sapita Lux” SRL, „Marvitex Grup” SRL, „T. V. Zavtoni” ÎI, „Promnordex” SRL, „Zeta Bic” SRL, „Sincovest” SRL, „Ghidromaşcomplect” OOO Kursk, „Centr Electro” OOO Tula, „Promnasos” OOO Kursk, „Iujghidroservis ZAO Kropotchinsc”, Torgovîi Dom „Moldovahidromaş” OOO Tuia. Astfel, zeci de milioane de lei se opresc, în cel mai ilicit mod, în buzunarele stăpânilor acestor firme, care nu sunt alţii decât cei din grupul majoritar condus formal de către directorul general Mihail Vlas.

Scheme similare sunt folosite şi în procesul de comercializare a propriei producţii. Marfa e vândută prin aceleaşi firme, la jumătate de preţ, numai din această tranzacţie acţionarii majoritari alegându-se cu peste 20 mln. de lei anual. În total, venitul anual neimpozabil, ascuns de ochii autorităţilor, este de circa 90 mln. de lei.În acelaşi timp, la uzină şi-au încetat activitatea Comisia de cenzori, Compania de audit, nu există un Consiliu de administraţie funcţional. Se pare că o situaţie bună a întreprinderii poate fi găsită doar… în statisticile false, ce includ depozite enorme de materie primă, care sunt „gunoaie” şi pentru care s-au plătit milioane ajunse la autorii schemelor descrise mai sus; majorări nejustificate de costuri ale imobilelor proprii; înglobări patrimoniale ale „Hidrotehnica” SA, restituită ca filială… Astfel, prin date false, conducerea uzinei îşi justifică, an de an, acţiunile ilegale. Însă falimentul e tot mai vizibil. Din cei 3000 de angajaţi care munceau aici acum câţiva ani au rămas câteva sute. Iar datoriile curente, din surse neoficiale, constituie peste 51 mln. de lei, sumă ce depăşeşte capitalul social.

La uzină există un grup important de oameni care au contribuit mult la dezvoltarea ei şi care acum luptă pentru a opri jefuirea ei. Din 2006, acest grup minoritar de acţionari (35%) a întreprins mai multe demersuri pentru a stopa fărădelegile. Dar încercările lor de a include pe ordinea de zi a adunărilor generale situaţia de la „Moldovahidromaş” au fost permanent blocate. De mai multe ori, adunările au fost ilegal amânate sau contramandate. Ordinea de zi era deseori modificată arbitrar, iar „rebelii” - lipsiţi de cuvânt. La adunarea din 21 august 2009 s-a ajuns la ameninţări şi chiar răfuieli fizice. De mai mulţi ani, contrar Statutului „Moldovahidromaş”, acestor acţionari le este îngrădit accesul la documentele financiare ale societăţii, la alte acte ce ar putea servi drept probe pentru instanţe şi, în general, ei au temei să creadă că majoritatea deciziilor sunt falsificate de grupul loial directorului Vlas.

Acest mod cinic de a jefui uzina vine nu din curajul nemărginit al conducerii ei, ci din faptul că veniturile ilicite au fost suficiente pentru ca cei certaţi cu legea să-şi creeze un aliat de nădejde în… organele de stat şi cele judiciare ale RM. Despre situaţia de la uzină au fost sesizate de nenumărate ori Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, însă aceste instituţii s-au transformat în avocaţi fideli ai jafului de la „Moldovahidromaş”. Încercările acţionarilor minoritari de a-şi face dreptate în justiţie şi de a opri distrugerea uzinei s-au ciocnit de o schemă bine pusă la punct de judecători. Apelul la diferite instanţe judiciare era iscusit redirecţionat spre un grup de judecători care, sfidând deschis legea şi utilizând tertipuri ieftine, respingeau orice demers al protestatarilor. Iată şi numele unora dintre judecătorii cu pricina - Rotari, Minciună, Creţu, Zubatîi, Buruian, Doga, Kolenko, Ţurcan, Harmaniuc, Caitaz, Vîlcov. Aceeaşi soartă au avut-o şi adresările la procuraturile sectoarelor Centru şi Ciocana, şi la Procuratura Generală. Neoficial, protestatarilor li s-a transmis că există un şir de întreprinderi faţă de care organele de drept şi justiţia n-au dreptul să întreprindă nicio măsură…

Schimbările ce au loc în societate şi instalarea unei noi guvernări au renăscut speranţa în inimile celor care doresc să salveze „Moldovahidromaş” SA. Ei nu vor decât stoparea jafului şi respectarea intereselor legitime ale acţionarilor. Iar ca profesionişti, ei speră că RM nu va fi singura ţară din Europa fără industrie. Dispariţia uzinei - din cauza acţiunilor păguboase ale unor profitori, sub privirile indiferente ale statului - ar constitui o crimă pentru care, mai devreme sau mai târziu, cineva va trebui să răspundă. Am vrea să ştim ce părere au despre cele ce se întâmplă la „Moldovahidromaş” SA dl procuror general, şeful CCCEC, ministrul Economiei? Sperăm că reacţioneze şi dl prim-ministru Vlad Filat, care a început promiţător marea bătălie pentru eliminarea schemelor criminale din economia naţională.

În numele grupului de acţionari, Nicolae Răzeşu

Preluare din ziarul TIMPUL