Ceva nu e corect în relaţiile noastre cu România, în felul cum comunicăm peste apa Prutului.

Un exemplu recent e şi cel al acordului privind micul trafic de frontieră. Abia intrat în vigoare, a provocat imediat reacţii inflamate, catastrofiste la Chişinău, pe alocuri chiar ofensatoare la adresa României. Presa a sărit furioasă în capul Bucureştiului, nu numai absolvind de orice vină Chişinăul, ci chiar prezentându-i pe liderii AIE drept nişte victime inocente ale politicienilor dâmboviţeni „făţarnici şi perfizi”(…)

Ţara central-asiatică poate utiliza infrastructura românească pentru exportul petrolului şi gazelor în Vest. Preşedintele Traian Băsescu şi omologul său kazah, Nursultan Nazarbaev, au convenit realizarea unei noi rute de transport al petrolului şi gazelor prin Marea Caspică(…)

„În următoarele două săptămâni vor avea loc mai multe întâlniri la nivel de autoritate moldoveană - autoritate românească pentru a aproba o dispoziţie de facilitare a obţinerii permiselor de mic trafic la frontieră”, a declarat Petru Liţiu, şeful Secţiei permise pentru micul trafic de frontieră a Consulatului României din strada Vlaicu Pârcălab din Chişinău. (…)

Pamflet

România este o ţară de poveste.
O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi.
Credeti-ne, pe cuvânt! (…)

„Ni se face lehamite!”, asta este reacţia cetăţenilor în legătură cu procedurile impuse de autorităţile române, pentru a obţine permise de trecere în ţara vecină, după ce a intrat în vigoare Acordul privind micul trafic la frontieră. Nu au trecut decât două zile de când s-a dat startul pentru primirea cererilor pentru astfel de permise, dar oameniii care stau la coadă, spun că nu prea merită efortul. Asta, deoarece nu au fost informaţi că, pentru a obţine permisul, au nevoie de un alt document, care să le justifice călătoria, iar acesta din urmă trebuie să fie autentificat la un notar public din România. Toate se fac fără prea multă trudă, dacă ai în buzunar de la 100 la 800 de lei(…)

Cea mai mediatizată acţiune politică a noii guvernări a fost cea privind micul trafic de frontieră cu România. De ieri, acordul a intrat în vigoare şi, formal-juridic, peste un milion de moldoveni care locuiesc în raza de 50 km de la graniţa cu România vor putea să treacă frecvent frontiera şi să penetreze patria lor istorică până la 50 km de la graniţă cu R. Moldova. Iniţiativa acestui acord aparţine PLDM; tot acestui partid îi aparţine şi meritul de a fi obţinut încheierea acordului. Astfel, Acordul privind micul trafic de frontieră îl avem. Vom avea însă şi micul trafic propriu-zis(…)

Pe 26 februarie a intrat în vigoare Acordul între Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova privind micul trafic de frontieră. Potrivit Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene din Moldova, începând cu 26 februarie, începe perfectarea permiselor de mic trafic de frontieră, care vor putea fi depuse la Secţia consulară a Ambasadei României situată pe strada Vlaicu Pârcălab 39, Chisinau(…)

de Petru GROZAVU

Vizita preşedintelui Băsescu la Chişinău, cu tot ce a urmat după ea, a pus la treabă mai multă lume. Comuniştii au iarăşi de lucru, Tiraspolul caută şi el să iasă în prima linie, Comratul la fel, Congresul ruşilor este şi el agitat, ca să nu mai zicem de experţii Kremlinului şi de presa rusă. Luaţi la un loc, aceştia se întrec în tot felul de scenarii apocaliptice, care ar ameninţa Chişinăul şi Bucureştiul cu noi conflicte şi dezintegrări teritoriale. Motivele? România şi R. Moldova şi-au dat mâna (în sfârşit), apropiindu-se «periculos de mult»(…)

Sârma ghimpată dintre comuna românească şi cea din Republica Moldova este pusă la pământ, după câteva decenii în care neamurile aflate de-o parte şi de alta s-au rupt aproape cu totul. (…)

Regiunea Mării Negre este legătura între zonele bogate în rezerve şi consumul european.

Despre conductele de gaze, trasee, oferte, implicaţii politice şi tratate se discută în presă în fiecare zi. De multe ori uităm esenţialul. Rezervele de hidrocarburi solide, lichide sau gazoase aflate în pământ trebuie să ajungă, într-un fel sau altul, la consumatori. Gazele pentru a fi transportate trebuie presurizate sau lichefiate. Tehnologia care pare mai simplă e cea a presurizării şi a distribuţiei prin reţele de conducte. Eu, unul, urăsc conductele. Ele creează dependenţe între producători şi consumatori, exploatabile politic. Producătorii au doar două limitări: costurile înlocuirii cu alte resurse energetice şi necesitatea asigurării unui flux constant. De aceea, pe traseul conductelor este nevoie de depozite de gaze pentru a înmagazina cantităţi în perioadele de consum mai mic şi a le elibera când pot fi valorificate mai bine(…)